CLÁCĂ, clăci, s.f. 1. Formă caracteristică a rentei feudale, constând din munca gratuită pe care țăranul, fără pământ, era obligat să o presteze în folosul stăpânului de moșie. * Expr. Lucru de clacă = lucru făcut fără tragere de inimă, de mântuială, prost. 2. Muncă colectivă benevolă prestată de țărani pentru a se ajuta unii pe alții și care adesea este însoțită ori urmată de o mică petrecere, de glume, povestiri etc. * Expr. Vorbă de clacă = vorbă inutilă sau neserioasă; flecăreală. - Din bg. tlaka.
Depinde in ce context e folosit acest cuvânt
Sper ca te-am ajutat!! :)))
