Intr-o primavara, autorul impreuna cu Gheorghita au mers in lunca. Acolo , Gheorghita ii arata un cuib mic , zidit cu paie si crengute ,captusit cu puf. In cuib erau patru oua albastre de marimea unor bomboane. N-au atins ouale ,ca pasarea mama sa nu-si paraseasca cuibul ,dar peste o luna s-au intors sa revada cuibul.
In cuib au vazut patru pui golasi,iar in jurul cuibului mama-pasare zbura cu un viermisor in cioc. Asa isi hranea puisorii,ca sa creasca cat mai repede.
Dupa un timp,s-au reintors la cuib si au gasit doar trei puisori in cuib. Puii erau marisori ,cu pene negre si ochii precum margelele . La scurt timp se intoarce si pasarea indorita de al patrulea pui. Acesta invata sa zboare,iar mama il indruma. Baietii le-au dat un pumn de seminte si pasarelele s-au bucurat .
Apoi, a venit toamna , vremea s-a inrautatit si pasarelele au plecat sa ierneze pe alte meleaguri. Baietii au gasti cuibul gol ,parasit si rece.
