RECAPITULAM!
Prichindeii
A.Patrocle se ghemui în scorbură, lângă Lizuca.
în dumbravă se făcuse deplină tăcere şi un întuneric
tainic, prin care totuşi ochii vedeau cu ușurință. ”
Un greieraş începu să țârâie melancolic. Lizuca îl as-
cultă atentă.
Cântă frumuşel, şopti ea.
Da, dar nu mă lasă să dorm, mormăi Patrocle.
Nu ştiu de ce, dar mie nu mi-e somn. E aşa de
bine şi de frumos... Eu n-am cunoscut dumbrava asta.
E o pădure ca-n poveştile mamei...
Deodată clipiră candele verzi de licurici și văzu
pajiştea de flori deschisă către un perete de stâncă, între
doi mesteceni bătrâni. Fără zgomot, o uşă de cremene
se deschise şi apărură nişte prichindei. Le luceau ochii
şi fețele de zâmbet. În frunte păşeau un bătrânel şi
o bătrânică cu plete albe și obraji rumeni. După ei, patru
prichindei cu bărbi cărunte duceau pe un pătuț o domniță mititică şi bălaie ca grâul.
-Vă cunosc, şopti Lizuca, dintr-o carte veche de povești.
(după Mihail Sadoveanu, Dumbrava minunată)
"
Delimiteaza textul in fragmente​