de mână în prima zi, şcoala unde era un păr care făcea perefoarte bune, din care Domnu dăruia câte două fiecărui copilla începutul fiecărei vacanţe.
Domnu Trandaf
ir fusese un om bine făcut, cu ochii foarteblânzi. Îi învăţa să recite poezii eroice cu glas tare şi înălţândbraţul drept. Le dădea tonul să cânte cu ajutoruldiapazonului, iar când se pregătea să le citească din poveştilelui Creangă le zâmbea liniştit.
Odată au intrat în ograda şcolii doi oameni străini. Eleviierau în clasă cu monitorii, iar domnu supraveghea îngrădină descărcarea unui car cu fân. I
-
a poftit pe stăini înclasă şi aceştia au început să îi pună întrebări despre copii,câţi sunt înscrişi, câţi dintre ei vin la şcoală. Le
-
a răspuns căvin toţi câţi sunt înscrişi.
L-
au rugat să facă apoi o lecţie. Domnu Trandafir a făcut olecţie obişnuită, a întrebat copiii, ei au răspuns, apoi a vorbitcum vorbea el, mişcător. Au cântat frumos şi străin
