De scos figuri de stil din poezia Lunca din Mircești!!

Poezia:
Bate vant de primavara si pe muguri ii deschide;
Vantul bate, frunza creste si voioasa lunca rade.
Sub verdeata dragalasa dispar crengile pe rand,
Si sub crengile umbroase mierla sare suierand.

O! minune, farmec dulce! O! putere creatoare!
in oricare zi pe lume iese cate-o noua floare,
S-in nou glas de armonie completeaza imnul sant
Ce se-nalta catra ceruri de pe veselul pamant.

Tot ce simte si viaza, feara, pasere sau planta
in caldura primaverii naste, salta, zboara, canta.
Omul isi indreapta pasul catre desul stejaris,
Unde umbra cu lumina se alunga sub frunzis,

El se duce dupa visuri; inima lui creste plina
De o sacra melodie, melanholica, divina,
De o tainica vibrare, de-un avant inspirator
Ce-i aduc in pept suspinuri si-n ochi lacrimi de amor.

Este timpul renvierii, este timpul rennoirei,
S-a sperarei zambitoare, s-a placerei, s-a iubirei.
Paserea-si gateste cuibul, floarea mandrele-i colori,
Campul via sa verdeata, lanul scumpele-i comori.

Sus, paingul pe un frasin, urzind panza-i diafana,
Cu-al sau fir de-argint subtire face-o punte-aeriana,
Iar in leagan de matasa gangurul misterios
Cu privighetoarea dulce se ingana-armonios.

Jos pe la tulpini, la umbra, fluturii, flori zburatoare,
Se-ndragesc in parechere pe san alb de lacrimioare,
Si, ca roi de petre scumpe, gandaceii smaltuiti
Stralucesc, vie comoara, pe sub ierburi tainuiti.

O patrunzatoare soapta umple lunca, se ridica.
Ascultati!... stejarul mare graieste cu iarba mica,
Vulturul cu ciocarlia, soarele cu albul nor,
Fluturul cu planta, raul cu limpidele izvor.

Si stejarul zice ierbei: Mult esti vie si gingasa! "
Fluturasul zice floarei:, , Mult esti mie dragalasa! "
Vulturul uimit asculta ciocarlia ciripind;
Rau, izvoare, nouri, raze se impreuna iubind.

Lunca, lunca, draga lunca! rai frumos al tarii mele,
Mandra-n soare, dulce-n umbra, tainica la foc de stele!
Ca gradinile Armidei, ai un farmec rapitor,
Si Siretul te incinge cu-al sau brat dismierdator.

Umbra ta, racoritoare, adorminda, parfumata,
Sta aproape de lumina, prin poiene tupilata.
Ca o nimfa panditoare de sub arbori infloriti,
Ea la sanul ei atrage calatorii fericiti.

Si-i incanta, si-i imbata, si-i aduce la uitare
Prin o magica placere de parfum si de cantare,
Caci in tine, lunca draga, tot ce are suflet, grai,
Tot sopteste de iubire in frumoasa luna mai!

​