Două fetiţe se întorceau cu ciuperci acasă.
In drum, ele au trebuit să treacă peste o cale ferată. Crezînd că trenul e departe, s-au urcat pe terasament, ca să treacă peşte şine.
Deodată a şuierat locomotiva. Fetiţa mai mare a fugit înapoi, iar cea mică a trecut în fugă linia ferată.
Sora cea mare i-a strigat celei mici:
— Nu veni îndărăt!
Insă locomotiva era atît de aproape şi pufăia atît de tare, încît fetiţa cea mică n-a auzit; a crezut că-i strigă să se întoarcă îndărăt. A alergat înapoi peste şine, s-a împiedicat, a scăpat ciupercile pe jos şi s-a apucat să le adune.
Locomotiva era aproape. Maşinistul şuiera din răsputeri.
Fetiţa cea mare striga întruna:
— Lasă ciupercile!
Cea mică însă înţelese că-i cere să le strîngă şi se tîra pe jos după ele.
Maşinistul n-a putut opri locomotiva. Şuierînd din toate puterile, a trecut peste fetiţă.
Fetiţa cea mare ţipa şi plîngea. Călătorii priveau îngroziţi de la ferestrele vagoanelor, iar conductorul alergă la celălalt capăt al trenului să vadă ce s-a întîmplat cu fetiţa.
După ce trenul a trecut, toţi văzură că fetiţa stătea întinsă între şine cu faţa la pămînt şi nu se mişca.
De abia cînd trenul s-a depărtat de tot, fetiţa a ridicat capul, s-a sculat în genunchi, a adunat ciupercile şi a alergat la sora ei.
Sfârșit
