Formulați o concluzie cu privire la evoluția demografiei intre sec. X-XIV

text:

A.
” În ajunul anului 1000, Occidentul era încă subpopulat. Condițiile economice precare, invaziile pustiitoare ale populațiilor păgâne ale vikingilor și maghiarilor și calamitățile naturale, cu efecte devastatoare, într-o societate subalimentată, explică puținătatea oamenilor în Occident. Populația nu depășea 22-24 milioane de suflete. Trei secole și jumătate mai târziu înainte de ciuma neagră(1348), ea urcase la circa 55 de milioane iar alți autori optimiști o situează la peste 70 de milioane.
Cresterea cea mai viguroasă are loc în jurul anului 1200. În interiorul Occidentului, intre 1200 si 1348, Franța cunoaște o creștere de la 12 la 21 de milioane, iar Anglia de la 2,2 la 4,5 milioane. Marele elan demografic de după anul 1000 a fost pus pe seama lărgirii spațiului cultivat, în urma marilor defrișări făcute de țărani, și îmbunătățirii tehnicii agricole, care au sporit randamentul muncii și cantitatea de cereale cultivate, ce au oferit hrană pentru o populație mai numeroasă. Un rol la fel de important îl va fi avut, desigur și renașterea vieții urbane și a comerțului, care au absorbit surplusul de populație de la sate.
Creșterea demografică s-a dovedit, în preajma anului 1300, peste posibilitățile economiei rurale și urbane ale Occidentului. Calamitățile naturale, ciuma neagră, lungile conflicte militare ce domină viața societății din secolele XIV- XV, explică regresul demografic ce a urmat în ritmuri inegale dar cu un maximum provocat de epidemia de ciumă de la mijlocul veacului al XIV –lea. Recesiunea demografică a coborât populația Occidentului sub 40 de milioane în preajma anului 1400. Efectele ei au fost devastatoare pentru lumea rurală: mii de sate abandonate, revenirea în forță a pădurii pe terenurile defrișate cu câteva generații în urmă.”